Zâmbetele se propagă ca un vis,
Prin parfumul camerei ce râde,
Ca un cântec de viola ce-a ucis
Asurzitor, o primitivă linişte.
În a mea privire tu te-ncrezi,
Nestrăpunsă de a mea trăire,
În ai mei ochi te oglindeşti,
Te încrezi nociv în mine
Şi-mi curgi în lacrimi pe obraji.
Albastrul meu ce vrea să zacă-n tine,
Doare-n mine după orice suflet,
Ce în sine păcătos, el se doreşte
La un alt albastru ne-nţeles în strigăt,
Negăsit şi veşnic, e dorit în tine.
Trupul sta să rupă sub al meu albastru,
Să ucid un suflet nu e tot ce vreau,
Să m-aplec în umbra unui cîntec,
Să alint acele forme, să iubesc
Un vis tăcut, nebunesc să mă arunc
În marea albăstruie, în ea să mă ascund.
Aşa cum fugi după albastru,
Aşa cum fug de un albastru,
Ne adunăm într-o uriaşa stare,
Ce ne macină, ne rupe.
January 24th, 2011 at 9:41 pm
i really like this ❤
foarte bune versurile;)
especially those:
"În a mea privire tu te-ncrezi,
Nestrăpunsă de a mea trăire,
În ai mei ochi te oglindeşti,
Te încrezi nociv în mine
Şi-mi curgi în lacrimi pe obraji."
😡
keep goin` on
January 24th, 2011 at 11:28 pm
multumesc mult pentru sustinere 🙂
pentru mine conteaza mult
January 27th, 2011 at 12:34 pm
n`ai pt ce…:)
si cum am mai zis: “keep goin` on”
te pricepi…parerea mea:)