Suflet invelit in
pielea ta si ochii goi,
parul tau, buzele moi,
Ma adoarme fericit
in fiecare dimineata,
dupa fiecare noapte-n care,
cu insomnia-n somnul tau,
tanjesc sa te mai stiu zambind
si sa te sarut inca o data
langa pieptul meu, dormind.
Si gust cafeaua buzelor tale,
Iti suflu in ureche “te iubesc”,
In palma iti asez flori din petale.
Pe cer senin de dimineata
eu astern o alta noapte
si adorm iubind un soare.
Draga mea eu te iubesc.
Sprijinit în mîna stângă împrăştii cuvintele, împart gânduri frumoase ce le conturez ca un copil în speranta că ochii tăi vor tânji după mine de fiecare dată când se vor murdări cu cerneala ce patează foaia. Ţin stiloul fără chef căci vreau să-ţi simt obrajii-n palmamea şi buzele pe gura mea. Nu doresc să arunc vorbele pe foaie, eu vreau doar sa îţî simt inima bătând leneşă şi calmă ca mai apoi sa iţi şoptesc un sărut la ureche şi să îţî desenez un fluture din fumul de ţigară.
Pe o plapumă de gânduri,
Înflorită de parfumul fiinţei tale
retrăiesc aceeaşi sărutare care
m-a lovit cu un pumn de fericire
în aceeaşi noapte-n care
stele verzi cădeau in podul palmei tale
îndeplinind dorinţele
celor mai păgâne suflete.
Acea clipă fericită
ruptă de această lume tristă,
clipă care a trezit în suflet,
nevoia de a tine-n piept
inima, ce-a înflorit în tine.
Şi mă faci ca să regret,
Că eu trebuie să clipesc,
Căci eu nu vreau ca să pierd
nici măcar o rază
din lumina zâmbetului tău.
De astăzi draga mea eu nu mai dorm,
De astăzi eu tînjesc orice secundă
ce rapid se stinge-n lipsa ta.
Totuşi cred că eu mereu voi regreta
şi sper ca în final voi învăţa
Sa iţi rostesc mai des
Faptul că eşti singura pe care o iubesc.
Incerc sa plec.
Strapuns de ganduri purtate de parfumul tau,
Lovit de aceeasi privire care ma tine treaz
in fiecare noapte, langa o ceasca de cafea,
Culeg din pieptul tau o mie de dorinte,
Ce le insir la gatul tau pe care las amprenta,
Buzelor uscate de placerea zambetelor tale,
Care curg in ceasca de cafea din care sorb
Si ma imbat cu gustul tau de aburi de cafea.
Eu draga mea iti las pe buze, soaptele din toiul noptii,
Care-ti mangaie dorintele si dau forme viselor,
Ramase sifonate-n podul casei tale,
Dar mai apoi iti scriu pe mana doua versuri
Si inainte de a-mi pune aripile de hartie,
Mai gust o data din privirea ta,
Iti schitez atent cu buzele, o tanara petala alba,
Ce am rupt-o ieri dintr-o magnolie batrana
Si acum ramane pe obrazul tau,
Precum tu care ramai in pieptul meu,
Si plec.
Iarasi intunericul inghite somnul
Care zace-adanc in ochii mei
Si mi-l omoara, soaptele ce-mi spun mereu,
Cand ceasul diavoli-mi opresc la ora 3,
Ce-mi spun sa ma scufund si astazi
Intre foile ce zac intinse la lumina candelei.
Ma opresc o clipa sa-ti mai simt parfumul,
Imi desprind buzele de pe ganduri
ce vehement ma duc la tine-n camera
Si cu ochii sparg linistea clipind frenetic,
Scutur oboseala din ei, ii sterg de trecut,
Caci desi incerc, eu tot nu pot sa uit.
Iau apoi durerea, o rulez in foi si nefiltrata,
O fumez tragand adanc in suflet,
Ca mai apoi s-o suflu-n poezii si forme
Si cicatrici pe foile murdare de lumina candelei.
Este tarziu de-acum si rasaritul
imi aduce-o alta zi in care
plictiseala o topesc cu tine
Pe care o turnam in forme de nisip,
Cu tigari sufocate-n fluturi de fum,
Si nori de ploaie pictati pe-asfalt.
Iar cand voi fi satul de-atatea nopti pierdute,
Cu cerneala-n vene si idei scuipate-n foi,
Voi incerca s-adorm in somnul tau,
Pana cand voi obosi de-atata visare,
Caci patul asta-i incomod sa mai pot dormi in el.
Ochii negrii neatinsi de umbrele placerii
Rupti de-atata visare, machiati cu realitatea
Ce-ti curge-n forme de dezgust prin vene,
Ii culegi in fiecare dimineata de sub pleoape
Si tarandu-i neatenta prin rutina, ii manjesti
Cu oboseala si te pierzi ironica in ganduri.
Mainile ti le ascunzi mereu in parul ce subtil
E asortat cu ochii, cu pielea fina de atata frumusete
Si crapata de atata durere, adanci ce iti inghit obrajii
Mereu cand te scufunzi in ele si inoti cu gandurile,
Mainile ce adesea se manjesc cu lacrimi si rimel
Atunci cand ochii se ranesc in praf de amagire.
Silueta, contopita in secret cu sufletul,
Curge elegant in forme de subtila frumusete si se pierde,
Intr-un contur de culoare si zimbete calde
Care ma alinta usor in vise ce le-ador, in ganduri
Nesigure, ce-mi pateaza sufletul in placere.
Sa spun oare ”Femeia visurilor mele?”… NU!.
Tu nu ai nume, tu ai doar forme si rosite soapte,
Existi in mine si in toate sufletele amagite
Care mi-au pierit in brate.
Riduri scrijelite-n mine
Cu o unghie de timp,
Si ochii stersi cu note false,
Dintr-un cantec demodat
Striga catre cei din jur
Sa ma opreasca, sa-mi dati timp
Sa respir si sa va cer
Macar un zambet inainte,
Sa pieriti cu tot cu el.
Eu am fost mereu aici,
Sub razele de candela murdara,
Prafuit de acelasi caracter
Si nedorit de cinci perechi de ochi.
Sufletul mi se destrama-ncet
Se pierde in neant si visul curge,
Ochii se preling in lacrimi
Iar voi va ridicati in stele.
Nu vreau sa imi plang de mila
Si nici nu vreau sa fiu vazut oftand,
Eu sa va rup din suflete un colt,
Sa le lipesc pe cer, intr-o duminica de vara
Intr-o noapte, intr-un suflet,
Si la constelatie sa ma-nchin
In fiecare seara.
Daca eu voi fi uitat vreodata,
Va ramane martora lumina
Constelatiei de suflete,
Si un mic copil va intreba,
Intr-o noapte de duminica,
Tati, cine-i fata de pe cer,
Care tine-n mana ingeri?
…
privesc cu ura
spre paharul ce se-ndoaie neatent,
ma destind in palma noptii
si ma sting.
atent la maratonul stelelor,
imi rup o pleoapa si-o ascund,
sub umbrele ce ma-nvelesc.
doar cainii urla de pe luna,
cantece de leagan ce rasuna
in golurile sticlelor ce zac
obscene, intinse pe asfaltul gol
ce frige cu tacere,
ma arde cu placere
si imi rupe din durere.
stelele mi se aduna-n palma
urletele imi rasuna in betie
galaxiile se joaca-n varful degetelor
si cerul se dezbraca.
ma apasa-ncet pe piept
dar nu ma lasa, cat sa strig
spre visele ce curg in orizont
si ard in rasarit,
violate de o noua zi
si murdarite de o alta TU.
Nu strigati la mine daca v-am dezamagit.!?…
Am intrat in anul 2011, am vrut sa postez asta si sa va urez tuturor un an nou cu bine si toate cele bune. La Multi Ani!
Zâmbetele se propagă ca un vis,
Prin parfumul camerei ce râde,
Ca un cântec de viola ce-a ucis
Asurzitor, o primitivă linişte.
În a mea privire tu te-ncrezi,
Nestrăpunsă de a mea trăire,
În ai mei ochi te oglindeşti,
Te încrezi nociv în mine
Şi-mi curgi în lacrimi pe obraji.
Albastrul meu ce vrea să zacă-n tine,
Doare-n mine după orice suflet,
Ce în sine păcătos, el se doreşte
La un alt albastru ne-nţeles în strigăt,
Negăsit şi veşnic, e dorit în tine.
Trupul sta să rupă sub al meu albastru,
Să ucid un suflet nu e tot ce vreau,
Să m-aplec în umbra unui cîntec,
Să alint acele forme, să iubesc
Un vis tăcut, nebunesc să mă arunc
În marea albăstruie, în ea să mă ascund.
Aşa cum fugi după albastru,
Aşa cum fug de un albastru,
Ne adunăm într-o uriaşa stare,
Ce ne macină, ne rupe.
Un fior usor resimte-n corp,
Sparte sentimente animalice,
Se scurg ametitor prin vene,
Si torturat de propria-i liniste,
Schiteaza violenta si dezgust.
Rafale de ura si dispret,
Vibrand in proprii ochi murdari,
Se imprastie in jurul trupului
Precum sangele ce curge,
Precum focul cel ce arde.
Semne de dezgust raman cicatrizate
Pe trupul amintirilor,
Urme de noroi
In vagi idei ce par,
Doar adevaruri mincinoase.
In ura ce se desfasoara,
Privirea-i urca-ncet spre orizont,
Nimic nu se mai simte.
Intepat in razele amurgului,
Ea devine o latenta ura risipita,
Stridente crize, usor se sting
In patul noptii,
Sub o plapuma de frig.
Sharing Thoughts 